Fisura anală
Fisura anală: Cum să recunoști simptomele și ce să faci?
Fisura anală este o afecțiune proctologică frecventă, caracterizată printr-o mică ruptură a mucoasei anale care provoacă durere intensă și sângerări în timpul defecației. Deși poate părea o problemă minoră, netratată, fisura anală poate deveni cronică și poate afecta semnificativ calitatea vieții pacientului. Dr. Cătălin Dudu, medic primar chirurgie generală la Spitalul Clinic Județean de Urgență Craiova și specialist în proctologie la ProctoHelp, explică detaliile despre această afecțiune și oferă sfaturi pentru prevenire și tratament.
Fisura anală este o ruptură liniară sau ovală la nivelul mucoasei care acoperă canalul anal. Deși aparent simplă, această afecțiune poate provoca dureri intense și dificultăți în desfășurarea activităților zilnice. Cauzele sale sunt variate, dar, așa cum explică dr. Cătălin Dudu, ele se leagă în principal de factori mecanici, funcționali sau inflamatori.
„Fisura anală apare atunci când o tensiune crescută la nivelul canalului anal sau un traumatism local determină o ruptură a mucoasei anale. Acest lucru se întâmplă frecvent din cauza constipației cronice, scaunelor dure sau, dimpotrivă, a episoadelor diareice prelungite. De asemenea, factori precum nașterea vaginală, boli inflamatorii intestinale (precum boala Crohn) sau un stil de viață sedentar pot crește riscul apariției fisurilor anale”, spune dr. Cătălin Dudu.
Cum contribuie constipația la apariția fisurii anale?
Constipația este una dintre cele mai frecvente cauze ale fisurii anale. Scaunele dure exercită o presiune mecanică directă asupra mucoasei anale, forțând-o și cauzând leziuni. În plus, efortul prelungit pentru eliminarea scaunului agravează spasmul sfincterian, creând un cerc vicios.
„Scaunele dure sunt rezultatul tranzitului intestinal încetinit, care permite colonului să absoarbă mai multă apă din materiile fecale, făcându-le compacte și dificil de eliminat. În timpul defecației, trecerea unui scaun dur prin canalul anal provoacă o presiune mecanică ridicată, suficientă pentru a rupe mucoasa sensibilă. Această ruptură inițială este ceea ce formează fisura anală. Eliminarea unui scaun dur creează un traumatism direct asupra mucoasei anale, cauzând mici leziuni care, în condiții de presiune crescută sau igienă precară, pot deveni fisuri cronice,” adaugă medicul.
Diareea prelungită
Deși diareea este, în general, considerată opusul constipației, aceasta poate provoca, de asemenea, fisuri anale. Scaunele frecvente și lichide irită mucoasa anală, slăbindu-i rezistența și făcând-o susceptibilă la rupturi.
„Episoadele prelungite de diaree pot altera pH-ul local și flora microbiană, iritând zona anală și predispunând-o la fisuri,” explică medicul specialist.
Simptomele fisurii anale: Cum se manifestă și ce semnale trebuie să urmărim
Fisura anală, deși aparent o problemă localizată și minoră, poate genera simptome care afectează semnificativ calitatea vieții. Aceste manifestări sunt, de cele mai multe ori, semnalul unui dezechilibru funcțional sau mecanic al regiunii anale.
- Durere intensă în timpul și după defecație
Durerea este cel mai frecvent simptom asociat fisurii anale. Aceasta este adesea descrisă ca o senzație de arsură sau tăietură și poate persista ore întregi după eliminarea scaunului.
„Durerea apare din cauza expunerii terminațiilor nervoase din zona rupturii mucoasei anale. În timpul defecației, trecerea scaunului exercită o presiune suplimentară asupra fisurii, agravând leziunea și amplificând durerea,” explică dr. Cătălin Dudu.
De asemenea, durerea poate deveni un factor care perpetuează problema, deoarece pacienții evită defecația, ceea ce agravează constipația și accentuează spasmul sfincterian.
- Sângerare
Un alt simptom comun al fisurii anale este sângerarea. Aceasta se prezintă de obicei sub forma unor urme de sânge roșu deschis pe hârtia igienică, pe scaun sau în vasul de toaletă. Sângerarea este cauzată de trauma suplimentară pe care scaunul o exercită asupra fisurii deja existente.
„Sângele roșu deschis indică faptul că sursa sângerării este la nivelul mucoasei anale, spre deosebire de sângerările rectale mai profunde, care au o culoare mai închisă. Este important ca sângerarea să fie investigată de un medic specialist pentru a exclude alte afecțiuni, precum hemoroizii sau polipii rectali”, declară menționează Cătălin Dudu, medic primar chirurgie generală.
- Spasm al sfincterului anal
Un simptom adesea subestimat, spasmul sfincterian, este o reacție reflexă a mușchiului sfincterului anal intern în fața durerii și inflamației. Acest spasm contribuie la persistența și agravarea fisurii, deoarece:
- Crește tensiunea la nivelul canalului anal.
- Împiedică vindecarea fisurii prin reducerea fluxului de sânge în zonă.
„Spasmul sfincterian este, în esență, un mecanism de apărare al corpului care, din păcate, agravează problema. Relaxarea acestui mușchi, fie prin terapie medicamentoasă, fie prin intervenție chirurgicală, este esențială pentru tratament,” spune medicul.
- Prurit anal și iritație locală
Fisura anală poate provoca senzație de mâncărime (prurit anal) și iritație locală, în special din cauza scurgerilor de mucus și a inflamației locale. Aceste simptome pot deveni supărătoare, mai ales dacă pacientul aplică produse neadecvate sau folosește hârtie igienică dură, care agravează leziunea.
„Pruritul anal este cauzat de expunerea mucoasei iritate și inflamate. Pacienții trebuie să evite să se scarpine sau să folosească produse iritante, deoarece acestea pot agrava leziunea,” subliniază dr. Dudu.
Tratamentul fisurii anale
Tratamentul depinde de durata și severitatea afecțiunii. Fisurile acute se pot vindeca în câteva săptămâni cu tratament conservator, în timp ce fisurile cronice necesită adesea intervenție medicală.
Tratament conservator
- Reglarea tranzitului intestinal:
- O dietă bogată în fibre (legume, fructe, cereale integrale).
- Hidratare adecvată, minimum 2 litri de apă pe zi.
- Administrarea de laxative osmotice sau emoliente, dacă este necesar.
- Igienă locală:
- Spălarea zonei anale cu apă călduță și săpun delicat.
- Evitarea folosirii produselor iritante, cum ar fi șervețelele parfumate.
- Medicamente topice:
- Unguente cu nitroglicerină sau blocanți ai canalelor de calciu pentru relaxarea sfincterului.
- Crema cu lidocaină pentru reducerea durerii.
- Băi de șezut:
- De 2-3 ori pe zi, în apă călduță, pentru a relaxa musculatura anală și a reduce inflamația.
Tratamentul chirurgical al fisurii anale: Când și cum se intervine?
Fisura anală, în stadiile cronice sau în cazurile rezistente la tratamente conservatoare, necesită adesea o abordare chirurgicală pentru a elimina cauza principală și a permite vindecarea eficientă.
„În cazurile cronice sau atunci când tratamentul conservator eșuează, se recurge la tratament chirurgical. Procedura cea mai frecventă este sfincterotomia laterală internă, care are ca scop reducerea presiunii în sfincterul anal, favorizând vindecarea fisurii. Este o intervenție cu un risc minim și cu o rată de succes foarte mare,” explică dr. Cătălin Dudu.
Sfincterotomia laterală internă: Procedura standard
Sfincterotomia laterală internă este metoda chirurgicală de referință pentru tratarea fisurii anale cronice. Această intervenție implică secționarea controlată a unei porțiuni din sfincterul anal intern, cu scopul de a reduce presiunea și de a permite mucoasei anale să se vindece.
Cum funcționează?
- Presiunea crescută a sfincterului anal intern este unul dintre principalele motive pentru care fisura anală nu se vindecă.
- Prin relaxarea mușchiului, fluxul de sânge în zonă este îmbunătățit, accelerând vindecarea fisurii.
- În același timp, durerea resimțită de pacient este redusă semnificativ.
„Procedura este simplă, se realizează rapid, sub anestezie locală sau generală, și are o rată de succes de peste 90%. Pacienții observă o ameliorare imediată a simptomelor,” explică dr. Cătălim Dudu.
Recuperarea după intervenție
După o sfincterotomie laterală internă, pacienții pot relua activitățile zilnice normale în câteva zile. Pentru o vindecare completă, este esențial să urmeze aceste recomandări:
- Menținerea igienei locale – Băi de șezut cu apă călduță și evitarea produselor iritante.
- Dieta bogată în fibre – Pentru a preveni constipația și a facilita eliminarea scaunului.
- Hidratarea – Consum suficient de lichide pentru a menține scaunele moi.
- Urmărirea medicală – Programarea unui control pentru a evalua vindecarea.